Părintele Lamy

Abatele Eduard Lamy s-a născut în 1853, în regiunea a murit în 1931. A avut multe viziuni ale Fecioarei Maria şi o protecţie specială din partea îngerilor. Lucrul cel mai remarcabil la Părintele Lamy a fost intimitatea sa cu îngerii şi familiaritatea cu care convieţuia cu aceştia. Apropiaţii săi l-au văzut vorbind cu fiinţe invizibile şi au auzit uneori chiar şi vocile care îi răspundeau. Contele Biver, doctor în litere şi ştiinţe, o persoană foarte obiectivă, relatează următorul eveniment petrecut la 19 noiembrie 1924:

În acea seară, contele şi Părintele Lamy, gazda sa, tocmai se retrăseseră în camerele lor pentru a merge la culcare. Contele povesteşte: "La ora 22 eram în pat şi am stins lumina. Peste vreo câteva minute, prin cele două uşi am auzit o conversaţie animată în camera bătrânului peot. În tăcerea absolută a nopţii, se distingeau cu claritate trei voci de bărbaţi. Deşi era frig, m-am aşezat pe pat ca să aud mai bine. Şi totuşi, când m-am despărţit de el în pragul odăii lui, aceaasta era complet goală! Auzeam anumite silabe dar nu reuşeam să înţeleg nici un cuvânt din ce spuneau cei doi necunoscuţi, în timp ce gazda mea se exprima cu voce tare. Vorbeau toţi în franceză. Dimineaţa, pe la cinci, în timp ce pleca la biserică, l-am întrebat pe Părintele Lamy: "Părinte, ieri seară, după ce mi-aţi spus noapte bună, v-am auzit vorbind, am auzit şi alte voci... erau îngerii păzitori?" El a zâmbit şi mi-a spus: "Se poate. Sunt consolările de seară." Pe parcursul zilei, la întrebările pe care i le-am pus din nou, gazda mea mi-a spus că auzisem vocile Sfântului Arhanghel Gabriel şi a îngerului său păzitor, dar să nu vorbesc cu nimeni despre aceste lucruri."

Părintele Lamy avea o mare devoţiune faţă de îngeri. Deseori spunea:

"Noi nu dăm îngerilor importanţa care li se cuvine, nu ne rugăm suficient lor. Îngerii sunt foarte sensibili la rugăciunile noastre. Şi este de mare folos să ne rugăm îngerilor. Nu ne rugăm suficient îngerilor păzitori. Ce facem noi pentru ei? O mica rugăciune dimineaţa şi alta seara. Atât. Solicitudinea lor faţă de noi este mare şi adesea nu ştim să profităm de ea. Ei ne consideră nişte fraţi mai mici şi mai nevoiaşi, iar bunătatea lor faţă de noi este enormă... Nimeni nu este mai fidel ca un înger... Şi ce memorie! Îşi aminteşte tot! Îţi povesteşte tot ce s-a întâmplat acum zece ani ca şi cum ar fi fost ieri. Ne spun ce trebuie să ne spună, apoi dispar. De altfel noi suntem foarte mici în faţa lor. Îngerul nostru păzitor ne scapă deseori de accidente. Noi nu recurgem prea des la sfinţii îngeri. Ei sunt prezenţi, dar noi îi lăsăm în pace, nu-i prea deranjăm!

Fiecare înger are un corp şi o fizionomie aparte. Au păr bogat. Îngerul meu păzitor are un cap rotund, o figură frumoasă şi păr negru şi ondulat. Arhanghelul Gabriel este mai înalt decât toţi ceilalţi îngeri. În el recunosc un duh de o categorie superioară. Foarte frumoase sunt plăcuţele de aur de formă neregulată aşezate ca un mozaic, cu care este acoperită partea superioară a corpului lor şi care scânteiază continuuu. Ele primesc lumina de la Dumnezeu... Aceste plăcuţe de aur, care se mişcă permanent, par nişte mici sori! În cer trebuie să fie un spectacol absolut minunat zborul a milioane de îngeri! Eu nu le-am văzut niciodată aripile, căci întotdeauna au aspectul unor tineri. Ei au imprimată pe chip bunăvoinţa faţă de oameni".

Părintele Lamy a afirmat adesea că era susţinut de îngeri când era istovit de oboseală şi chiar transportat de ei dintr-un loc în altul, mai ales în timpul războiului, când avea sarcina de a-i împărtăşi şi mângâia pe răniţii care veneau de pe front, misiune în care era asistat de îngeri.

Îngerii îl înconjurau mereu cu atenţiile lor. Uneori îi auzea fară să-i vadă şi îi recunoştea după voce, iar alteori se învârteau în jurul lui ca nişte sori. Îl ocroteau de rele, îi dădeau sfaturi în situaţii mai dificile sau pur şi simplu veneau să-l viziteze după rugăciunea de seară şi discutau cu el despre lucruri cereşti.