Îngerii credintei

Îngerii credintei învie în noi credinta în Dumnezeu si în îngerii Sai. Ei ne ajuta sa ne regasim credinta, sa o manifestam si sa o lasam sa ne îndrume pe cararile vietii.

Când greutatile vietii apasa prea greu pe umerii nostri, trebuie sa ne pastram convingerea ca totul merge în sensul cel mai bun pentru noi. Credinta ne sustine pe timp de furtuna si ne ajuta sa depasim îndoiala sau deznadejdea atunci când suntem tentati sa renuntam.

Credinta înseamna sa crezi în iubirea lui Dumnezeu si în adevarul ca ceea ce noi îi cerem Lui este pe cale sa se realizeze. Ea ne ajuta sa suportam nesiguranta si sa acceptam suferintele pentru ca, chiar daca întelesul planului divin ne scapa, ramânem totusi încredintati ca nimic nu e întamplator sau fara sens.

Atunci când toate ne merg din plin nu mai avem prilejul sa apelam la credinta. Trebuie sa se produca o criza majora pentru a ne aminti ca exista în Univers o forta superioara careia putem sa ne încredintam. Nu exista nici un "mod de întrebuintare", nici o reteta pentru asta. Altii ne pot împartasi din experientele lor, dar numai noi însine putem descoperi în strafundurile propriei fiinte aceasta conexiune cu Dumnezeu.

Viata e mult mai simpla atunci când e sustinuta de credinta. Astfel, putem sa ne urmam impulsurile inimii si sa traim o viata plina, cu convingerea ca mergem pe o linie bine definita. Sa depasim granitele concretului si ale micii noastre lumi, spre a putea asculta Universul, ca parte din marea Creatie Divina.

Credinta ne ajuta sa suportam acele evenimente pe care tindem sa le consideram nedreptati. Ea ne da rabdarea de a astepta venirea luminii chiar si din cel mai adânc întuneric. A crede ca tot ceea ce vine e dorit si e bun pentru noi, ne face sa ne simtim iubiti, ghidati, protejati. Sa ne încredintam acestei iubiri pentru ca existenta noastra sa se împlineasca.

Ne rugam îngerilor credintei sa ne sustina în orice împrejurare. Sa savârseasca un pod între noi si Cer, spre a putea primi neîncetat binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cred ca binele si bucuria îmi apartin astazi si întotdeauna

» Cine s-ar fi gandit?