Familia umana

Daca ar fi sa facem o incursiune în istoria umanitatii, deja ne e cunoscut ca ea a început prin creatia divina a primului om - Adam. Bucuria împartasirii iubirii s-a concretizat prin aparitia Evei, iar împlinirea deplina a ei prin venirea în lumea fizica a copiilor lor. Asa a început marea aventura a vietii umane, iar ea s-a perpetuat secole si milenii de-a rândul.

Uneori învingatori, alteori asupriti, ucisi de molime si epidemii sau sacrificati pentru libertate, dominati de pamânt sau cautând speranta catre cer, cu totii am contribuit la transformare, la evolutie. Orice fenomen care a avut loc aici face parte din experienta umana, rezultanta a experientei fiecarui om care a respirat pe acest Pamânt. De-a lungul timpului, strigatul neputintei si al durerii oamenilor au zguduit Universul. Pentru ca niciodata nu am fost singuri, desi de multe ori am crezut asta si am suferit din cauza sentimentului amagitor al parasirii si abandonarii. Si ajutoarele au venit. Dumnezeu nu ne-a creat pentru ca noi sa ne chinuim, ci ne-a acordat mereu asistenta pentru a iesi din durere. Dar credinta oamenilor într-un Dumnezeu de care trebuie sa te temi si care pedepseste, a condus la îndepartarea de El, de iubire si de acccesul la îngerii Saai. Astfel, umanitatea a adunat multa suferinta, dar si o bogata experienta. Mereu au aparut oameni care au avut rolul de a aduce rezolvari ale necesitatilor fundamentale ale omenirii. Din unele s-au nascut mituri si legende, asa cum este cea a lui Prometeu, care a adus din Cer focul pentru a-l darui oamenilor. Au fost oameni care au fost înzestrati cu mult curaj su credinta, care au indus popoarelor lor dorinta de libertate si s-au sacrificat pentru ea. Dumnezeu Însusi a trezit fiinte pentru a ghida si calaauzi popoare, pentru a le ajuta sa restabileasca pacea si independenta, asa cum a fost si cazul Ioanei d'Arc.

Multi dintre noi ne bucuram acum de democratie, de libertati pe care ni se pare firesc sa le avem. Si asa este. Ne bucuram de sticla de plastic, usoara, în care ne transportam apa, de batul de chibrit care aprinde focul, de masina sau trenul care strabate sute de kilometri în câteva ore, de cartile pe care le citim, de muzica preferata care provine dintr-un colt al lumii, sunt multe si nenumarate asemenea lucruri de care ne bucuram. Iar daca nu am facut-o înca, ar trebui sa o facem. Sau macar sa fim recunoscatori tuturor celor care, de-a lungul sutelor si miilor de ani, au contribuit la mai binele nostru. Pentru ca toate constituie daruri care, cu asistenta divina, au fost oferite omenirii. Ne înduioseaza pâna la lacrimi sacrificiul multor oameni, care acum sunt elogiati prin carti, filme sau opere de arta si-i simtim ca pe fratii nostri. Sau privim tablouri ale pictorilor care au avut darul de a pune în imagini frumusetea lumii si valoarea nespusa a lucrurilor. Ne place sa auzim versuri ale poetilor care au elogiat iubirea sau sa citim opere ale scriitorilor care au cautat sa reflecte în idei omul si trairile lui. Îi simtim aproape, uneori atât de intim prin marturisirile pe care le fac, încât îi putem considera fratii nostri dragi. Multora ne-au încântat sufletul, ne-au umplut adolescenta si ne-au deschis ochii catre experienta lumii.

Umanitatea, în ansamblul ei, a ajuns la un nivel de maturitate care îi permite sa aprecieze mai mult valorile umane, sa încurajeze si sa sustina exprimarea lor, în respect reciproc. Desi au fost împartite în drepturi si obligatii si le regasim în regulamente interioare, acolo unde lucram, în legi la nivel comunitar sau statal, în reglementari internationale, acestea nu ne stirbesc libertatea de manifestare, credinta sau actul de creatie. Mai mult, ele sunt respectate si protejate de aceste legi. Totul depinde de noi.

E drept ca nu peste tot în lume este asa, dar suntem o familie si ne putem ajuta. Nu mai este necesar sa purtam razboaie, sa întretinem conflicte sau sa ne amestecam în treburile ce privesc o anumita comunitate. Ajutorul umanitar deja se practica în lumea moderna, tocmai pentru ca sufletele oamenilor vibreaza la suferintele fratilor lor. Pe lânga acesta, ne putem ruga pentru ei, iar cu asistenta îngerilor, putem sa transmitem iubire, speranta, credinta si lumina, cât mai multa lumina. Toate acestea îi vor ajuta pe fratii nostri sa treaca cu bine peste încercarile care le zdruncina viata la un moment dat.

Si sa nu uitam ca suntem cu totii copii ai aceluiasi Tata, care ne iubeste, ne întelege, ne accepta asa cum suntem, ne calauzeste pâna când inimile noastre îl vor recunoaste pe deplin, ca sa ne putem bucura împreuna ca o mare familie divina.