A ne juca cu Dumnezeu

Într-o zi, un om se alătură unui grup de copii care se jucau într-o curte. El se apucă să sară capra şi să facă tot soiul de maimuţăreli pentru a-i amuza pe prunci. Mama unuia dintre copii privea de la fereastră. După o vreme, ea coborî în curte şi se apropie de copilul ei.

- Uite fiule, omul ăsta e un sfânt, îi zise ea. Du-te la el!

Omul nostru îl luă pe copil de umăr şi îl întrebă:

- Ce vrei să faci, copile?

- Ştiu şi eu? întrebă copilul. Tu ce vrei să fac?

- Păi tu trebuie să-mi spui ce ai chef să taci.

- Ei bine, mie îmi place să mă joc.

- Ce-ai zice atunci să te joci cu Dumnezeu?

Băiatul rămase cu gura căscată, fără a mai şti ce să răspundă. Atunci, sfântul urmă:

- Dacă izbuteşti să te joci cu Dumnezeu faci lucrul cel mai frumos cu putinţă. Toată lumea îl ia pe Dumnezeu numai în serios, iar El se plictiseşte de moarte în acest fel. Joacă-te cu Dumnezeu, copile. E un tovarăş de joc cum nu s-a mai pomenit.

Un învăţător al legii stătea privind la ce se întâmpla în piaţa unde mişuna lumea. Pe neaşteptate, i se înfăţişă profetul Ilie.

Învăţătorul legii profită de prilej şi îi ceru profetului:

- Fii lumină în necunoaşterea mea: vreunul dintre aceşti neguţători va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu?

- Nici unul dintre ei, chiar nici unul! Răspunse profetul clătinând din cap.

În acea clipă sosiră în piaţă doi oameni. Ei începură să facă tot soiul de giumbuşlucuri, glume şi caraghioslâcuri pentru a atrage lumea. În jurul lor se adunară oamenii cu mic cu mare, amuzându-se, râzând şi aplaudând.

Profetul Ilie exclamă:

- Aceştia vor intra cu siguranţă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Învăţătorul legii se duse să vorbească cu cei doi măscărici.

- Dar voi ce vindeţi? întrebă el.

Ei răspunseră:

- Chiar dacă inima noastră este adesea tristă, vrem să le oferim tuturora bucuria de a trăi.

                                               (Bruno Ferrero)

» Ingerii bucuriei