Acolo unde se îngemaneaza cerul cu pamântul

Doi calugari citisera într-o veche carte din biblioteca manastirii ca undeva, la capatul pamântului, exista un loc unde cerul se îngemaneaza cu pamântul. Se hotarâra sa plece în cautarea acelui loc si îsi fagaduira sa nu se întoarca înapoi pâna ce nu aveau sa-l gaseasca. Strabatura lumea întreaga, înfruntara nenumarate primejdii si, mai ales, acceptara toate grelele sacrificii pe care le implica un pelerinaj în cele patru colturi ale lumii. Nu fura scutiti nici de diversele ispite care pot împiedeca pe oricine sa-si atinga tinta. Dar izbutira sa depaseasca toate încercarile.
Stiau ei ca în acel loc aveau sa gaseasca o poarta la care era de ajuns sa bata si aveau sa se pomeneasca fata în fata cu Dumnezeu. Gasira acea poarta.
Fara a mai pregeta, cu inima cât un purice, batura.
Încetisor, poarta se deschise. Tremurând din tot trupul, cei doi calugari ai nostri intrara si... se pomenira în chiliuta lor din manastire.

Într-o buna zi, pe când avea niste oaspeti învatati, Rabinul Mendel di Kozk îi uimi întrebându-i pe neasteptate:
- Unde salasluieste Dumnezeu?
Aceia îl luara în râs:
- Dar ce te-a apucat? Oare nu e si lumea întreaga plina de marirea sa?
Rabinul nostru dadu el însusi raspunsul asteptat.
- Dumnezeu locuieste acolo unde îl lasa omul sa salasluiasca.
Iata esentialul: sa-l lasam pe Dumnezeu sa salasluiasca în noi. Dar nu-l putem lasa sa locuiasca în noi daca noi însine nu suntem prezenti, prezenti cu adevarat, daca noi însine nu traim, daca nu traim cu adevarat.

"Iata, Eu stau la usa si bat" spune Dumnezeu în Scriptura.
Oare noi îi vom deschide astazi usa noastra?

(Bruno Ferrero)

» Arhanghelul Metatron