Ana Katharina Emmerich

Născută la Flanske în 1774, într-o familie de ţărani, a intrat la mănăstirea Augustinienelor în 1802, iar mai apoi, după ce mănăstirea a fost desfiinţată de Napoleon, a trăit în casa unei văduve.

Chiar de la început a fost condusă de îngerul ei păzitor, fiind pe deplin conştientă de continua lui prezenţă; acesta îi dădea zilnic indicaţii necesare pentru viaţa sa.

Ana Katharina spunea:

"Îngerul mă cheamă şi mă conduce în diferite locuri. Călătoresc deseori cu el... M-a condus odată la regina Franţei (Maria Antoaneta) în închisoare. Când mă rog pentru alţii şi el nu este lângă mine, îl chem ca să meargă la îngerul acestora. Adesea, când este lângă mine, îl rog să meargă într-un anume loc şi îl văd cum se duce. Îngerul mă îndeamnă să mă rog pentru sufletele celor care suferă şi îl trimit de multe ori la îngerul păzitor al acestor persoane. Îngerul mă pregăteşte prin anumite viziuni simbolice pentru suferinţele apropiate sau îndepărtate, pentru a avea timp să mă rog pentru alinarea lor. Primesc sfaturi precise despre cum anume trebuie să mă comport cu persoanele cu care intru în contact. Astfel ştiu dacă trebuie să vorbesc cu ele sau să stau la distanţă. Dacă împrejurările o cer, îngerul îmi sugerează chiar şi cuvintele cu care trebuie să mă exprim. Îngerul meu păzitor merge mereu alături de mine şi, chiar dacă forţele răului mă asediază câteodată şi mă atacă şi în cămăruţa mea, n-au putut să mă rănească grav pentru că întotdeauna primeam ajutor".